Aţi înţeles dragii mei despre ce e vorba, mă antrenez pentru sărbătorile de iarnă,

 

Aţi înţeles dragii mei despre ce e vorba, mă antrenez pentru sărbătorile de iarnă, că aşa fac atleţii serioşi, încep cu mult înainte de olimpiadă. Iat la mine proba  de o sută de metri piftie, e cea mai cea şi foarte foarte. Aşa că las blogoriliseala şi trec la detalii privind reţeta. Patru picioare porc (sunt încă vii aproape) spintecate pe din două, curăţate de unghii şi frecate cu peria groasă, se pun în oala minune cu un morcov tăiat rondele, o ceapă întreagă, un bucheţel de pătrunjel verde şi trei căpăţâni întregi de usturoi. Zic căpăţâni întregi pe care după fierbere le arunc iar nu mujdei, fiindcă aşa obţin doar aroma iar nu iuţeala agresivă care pe deasupra mai produce arsuri la stomac. Adaug 3-4 foi de dafin, o lingură cu vârf de boabe de piper, o crenguţă de cimbru uscat, câteva boabe de coriandru şi zece fire de chimion. Torn apă cât cuprinde (cam trei litri ) şi pun oala minune pe foc. O las să fluiere un ceas, îi cam ştiu merchezu, într-un ceas carnea e moale şi cade de pe os dar nu se face băloasă şi nici nu se destramă când o prinzi în furculiţă. Aici e tot secretul să, ai carnea fermă, dar moale suficient, suculentă dar usor de dumicat. Las zeama să se răcească puţin, scot picioarele de porc şi le dezosez, împart carnea în patru castroane de lut, mai dau un praf de sare amestecat cu piper deasupra, iar zeama de la piftii o strecor prin sita deasă şi o torn încetişor în castroane. Mâine dimineaţă o să am în frigider (dar o să fac o vizită şi la miez de noapte că altfel nu pot închide ochii) blide strălucitoare cu grăsimea deasupra ca o poleială şi mai le presar ca să le dau obraz cu boia dulce de ardei şi un stropişor mic de boia iute. O ţuică tare înainte, o inimă de varză scoasă din butoi în mijlocul mesei, mujdei într-o tigvă pentru doritori, aşijderea hrean ras cu oţet, zahăr şi ulei de măsline, pită proaspătă şi la urmă vin de butuc. Gata, iaca aşa face păcătosul în post!